alcătuială - explicat in DEX

alcătuială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALCĂTUIÁLĂ, alcătuieli, s. f. Alcătuire; (concr.) ceea ce este alcătuit, înjghebat. [Pr.: -tu-ia-] – Alcătui¹ + suf. -eală.

alcătuială (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALCĂTUIÁLĂ, alcătuieli, s. f. Înjghebare, alcătuire; (concr.) clădire rudimentară. – Din alcătui¹ + suf. -eală.

alcătuială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alcătuiálă s. f., g.-d. art. alcătuiélii; pl. alcătuiéli

alcătuială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALCĂTUIÁLĂ, alcătuieli, s. f. Alcătuire; (concr.) ceea ce este alcătuit, înjghebat. [Pr.: -tu-ia-] — Alcătui¹ + suf. -eală.