alburn - explicat in DEX

alburn (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALBÚRN, alburnuri, s. n. Totalitatea straturilor tinere situate între scoarța și inima trunchiului unui copac, prin care trec apa și sărurile minerale; albeț, albuleț. – Din it. alburno, lat. alburnum.

alburn (Dicționar de neologisme, 1986)
ALBÚRN s.n. (Bot.) Strat lemnos situat între scoarța unui copac și inima lui. [< lat. alburnum].

alburn (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALBÚRN s. n. strat lemnos situat între scoarța unui arbore și inima lui. (< it. alburno, lat. alburnum)

alburn (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALBÚRN, alburnuri, s. n. Strat lemnos situat între scoarța și inima trunchiului unui copac. – It. alburno (lat. lit. alburnum).

alburn (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
albúrn s. n., pl. albúrnuri

alburn (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALBÚRN, alburnuri, s. n. Totalitatea straturilor tinere situate între scoarța și inima trunchiului unui copac, prin care trec apa și sărurile minerale; albeț, albuleț. — Din it. alburno, lat. alburnum.