albăstriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALBĂSTRÍU, -ÍE, albăstrii, adj. Care bate în albastru; albăstrui. ♦ (Substantivat,
n.) Culoare care bate în albastru. –
Albastru +
suf. -iu.albăstriu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALBĂSTRÍU, -ÍE, albăstrii, adj. Care bate în albastru. ♦ (Substantivat,
n.) Culoare care bate în albastru. – Din
albastru2 +
suf. -iu.albăstriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)albăstríu adj. m.,
f. albăstríe; pl. m. și
f. albăstríialbăstriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALBĂSTRÍU, -ÍE, albăstrii, adj. Care bate în albastru; albăstrui. ♦ (Substantivat,
n.) Culoare care bate în albastru. —
Albastru +
suf. -iu.