albăstrior - explicat in DEX

albăstrior (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALBĂSTRIÓR, -OÁRĂ, albăstriori, -oare, adj. Diminutiv a lui albastru; albastru-deschis. [Pr.: -tri-or] – Albastru + suf. -ior.

albăstrior (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALBĂSTRIÓR, -OÁRĂ, albăstriori, -oare, adj. Diminutiv a lui albastru²; albastru-deschis. [Pr.: -tri-or].

albăstrior (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
albăstriór (-tri-or) adj. m., pl. albăstrióri; f. albăstrioáră, pl. albăstrioáre

albăstrior (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALBĂSTRIÓR, -OÁRĂ, albăstriori, -oare, adj. Diminutiv al lui albastru; albastru-deschis. [Pr.: -tri-or] — Albastru + suf. -ior.