albăstreală - explicat in DEX

albăstreală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALBĂSTREÁLĂ s. f. 1. Albastru, albăstrime. 2. Substanță de culoare albastră-indigo, care are proprietatea de a descompune culoarea galbenă și care se folosește în gospodărie și în industrie pentru accentuarea albului unor obiecte. – Albăstri + suf. -eală.

albăstreală (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
albăstreálă s. f. sg. (intl.) lei, bani românești

albăstreală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALBĂSTREÁLĂ s. f. 1. Albastru, albăstrime. 2. Substanță de culoare albastră-indigo, care are proprietatea de a descompune culoarea galbenă; se folosește în gospodărie și în industrie pentru accentuarea albului unor obiecte. – Din albăstri + suf. -eală.

albăstreală (Dicționaru limbii românești, 1939)
albăstreálă f., pl. elĭ. Coloare [!] albastră: albăstreala măriĭ. V. sineală.

albăstreală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
albăstreálă s. f., g.-d. art. albăstrélii; pl. albăstréli

albăstreală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
albăstreală f. 1. față albastră: albăstreala întunecată a cerului OD.; 2. văpseaua cu care țărancele albăstresc țeseturile.

albăstreală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALBĂSTREÁLĂ, albăstreli, s. f. 1. Albastru, albăstrime. 2. Substanță de culoa­re albastră-indigo, care are proprietatea de a descompune culoarea galbenă și care se folosește în gospodărie și în industrie pentru accentuarea albului unor obiecte. — Albăstri + suf. -eală.