alburi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALBURÍ, pers. 3
alburește, vb. IV.
Intranz. A răspândi o lumină albicioasă, a se zări ca ceva alb. – Din
alboare.alburi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALBURÍ, pers. 3
alburește, vb. IV.
Intranz. A răspândi o lumină albicioasă, a se zări ca ceva alb. – Din
alboare.alburi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alburí (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 3
sg. alburéște, imperf. 3
sg. albureá; conj. prez. 3
să albureáscăalburi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALBURÍ, pers. 3
alburește, vb. IV.
Intranz. A răspândi o lumină albicioasă, a se zări ca ceva alb. — Din
alboare.