albuminurie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALBUMINURÍE s. f. Prezența albuminei în urină (indicând, de obicei, o boală a rinichilor, insuficiență cardiacă etc.). – Din
fr. albuminurie.albuminurie (Dicționar de neologisme, 1986)ALBUMINURÍE s.f. (
Med.) Prezența albuminei în urină. [Gen.
-iei. / < fr.
albuminurie, cf. fr.
albumine, gr.
ouron – urină].
albuminurie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)albuminuríe (-mi-nu- / -min-u) s. f., art.
albuminuría, g.-d.
albuminuríi, art.
albuminuríeialbuminurie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALBUMINURÍE s. f. prezența albuminei în urină. (< fr.
albuminurie)
albuminurie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALBUMINURÍE s. f. Prezența albuminei în urină (indicând de obicei o boală a rinichilor). –
Fr. albuminurie.albuminurie (Dicționaru limbii românești, 1939)*albuminuríe f.
Med. Boală caracterizată pin [!] prezența albumineĭ în urină.
albuminurie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALBUMINURÍE s. f. Prezența albuminei în urină (indicând, de obicei, o boală a rinichilor, insuficiență cardiacă etc). — Din
fr. albuminurie.