albumină - explicat in DEX

albumină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALBUMÍNĂ, albumine, s. f. Substanță organică din grupul proteinelor, solubilă în apă, coagulabilă prin încălzire și precipitabilă la acțiunea acizilor anorganici, care intră în compoziția albușului de ou, a sângelui și a altor lichide organice. – Din fr. albumine.

albumină (Dicționar de neologisme, 1986)
ALBUMÍNĂ s.f. Substanță organică din grupul proteinelor, care intră în constituția celulei animale și vegetale. // (În forma albumin-, albumino-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) albumină”. [< fr. albumine].

albumină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALBUMÍNĂ s. f. substanță organică din grupul proteinelor, în compoziția albușului de ou, a sângelui și a altor lichide organice. (< fr. albumine)

albumină (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALBUMÍNĂ, albumine, s. f. Substanță organică din grupul proteinelor care intră în alcătuirea chimică a celulelor animale și vegetale și constituie elementul de bază în compoziția albușului de ou și a serului din sânge. – Fr. albumine.

albumină (Dicționaru limbii românești, 1939)
*albumínă f., pl. e (d. albumen). Chim. Substanță de natura albușuluĭ de oŭ, a urdeĭ și a seruluĭ de sînge. (Se încheagă la căldură și limpezește vinu).

albumină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
albumínă (substanță) s. f., g.-d. art. albumínei; pl. albumíne

albumină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
albumină f. substanță aflătoare în zerul sângelui, în albușul oului și care se încheagă la căldură. Ea servă pentru limpezirea vinurilor sau a oțetului, apoi în fotografie și în boiangerie.

albumină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALBUMÍNĂ, albumine, s. f. Substanță organică din grupul proteinelor, solubilă în apă, coagulabilă prin încălzire și precipitabilă la acțiunea acizilor anorganici, care intră în compoziția albușului de ou, a sângelui și a altor lichide organice. — Din fr. albumine.