album - explicat in DEX

album (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALBÚM, albume, s. n. 1. Caiet cu foile dintr-o hârtie specială, în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poștale etc. ♦ Caiet în care se scriu versuri, citate sau în care se schițează desene. 2. Colecție de fotografii, de ilustrații, de schițe etc., reunite, într-un volum, după o temă unitară. Album de artă. [Pl. și: albumuri] – Din fr., lat. album.

album (Dicționar de neologisme, 1986)
ALBÚM s.n. 1. Caiet sau volum special legat, în care se păstrează fotografii, vederi etc. sau unde sunt adunate o serie de fotografii, desene, mărci etc. după o anumită temă. V. catalog. ♦ Listă de nume. 2. Caiet în care se scriu versuri (originale), maxime etc. [Pl. -me, -muri. / < fr. album, cf. lat. album – alb].

album (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
album, albume s. n. 1. (intl.) antecedente penale, cazier judiciar 2. (muz.) disc de vinilin de format mare

album (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALBÚM s. n. 1. volum special legat în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poștale etc. ◊ caiet în care se scriu versuri, maxime. 2. carte mare cuprinzând ilustrații, fotografii etc. 3. colecție de melodii ale unui cântăreț, ale unei formații pe un singur disc. (< fr., lat. album)

album (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALBÚM, albume, s. n. 1. Caiet cu foile dintr-o hârtie specială, în care se păstrează fotografii, ilustrate etc. ♦ Caiet în care se scriu versuri, citate, sau în care se schițează desene. 2. Volum alcătuit dintr-o serie de fotografii, ilustrații, schițe etc. reunite după o temă unitară. [Pl. și: albumuri] – Fr. album (lat. lit. album).

album (Dicționaru limbii românești, 1939)
*álbum n., pl. e (lat. album). Caĭet în care amiciĭ orĭ oameniĭ distinșĭ îțĭ scriŭ versurĭ orĭ cugetărĭ. Colecțiune de portrete, note, desemne [!]. – Fals albúm (fr. album). Vulg. albón (rus. albóm).

album (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
albúm s. n., pl. albúme

album (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
album n. 1. caiet în care se înscriu versuri dela amici sau oameni distinși; 2. colecțiune de portrete, desenuri, note, etc.

album (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALBÚM, albume, s. n. 1. Caiet cu foile dintr-o hârtie specială, în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poștale etc. ♦ Caiet în care se scriu versuri, citate sau în care se schițează desene. 2. Colecție de fotografii, de ilustrații, de schițe etc. reunite într-un volum, după o temă unitară. Album de artă. 3. (Muz.) Disc sau CD cu muzică pe care sunt înregistrate mai multe piese, de obicei ale aceluiași interpret sau ale aceleiași formații. [Pl. și: albumuri] — Din fr., lat. album.