albumen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALBUMÉN s. n. Țesut vegetal din semințele unor plante, în care se depozitează substanțele nutritive de rezervă și care servește embrionului ca hrană în timpul germinației. – Din
fr. albumen, lat. albumen „albuș”.
albumen (Dicționar de neologisme, 1986)ALBUMÉN s.n. Substanță nutritivă care se găsește în semințele unor plante și care hrănește embrionul în timpul germinației. [Pl.
-ne. / < fr.
albumen, cf. lat.
albumen – albuș].
albumen (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALBUMÉN s. n. substanță nutritivă a semințelor unor plante. (< fr., lat.
albumen)
albumen (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALBUMÉN s. n. Substanță nutritivă adunată în semințele unor plante și care servește embrionului ca rezervă de hrană în timpul germinației. –
Fr. albumen (
lat. lit. albumen „albuș”).
albumen (Dicționaru limbii românești, 1939)*albúmen și
-én n. (cuv. lat.)
Șt. nat. Albuș de oŭ. Parte care înconjoară embrionu în sămînță.
albumen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)albumén (țesut)
s. n.albumen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALBUMÉN s. n. Țesut vegetal din semințele unor plante, în care se depozitează substanțele nutritive de rezervă și care servește embrionului ca hrană în timpul germinației. — Din
fr.,
lat. albumen „albuș”.