albumeală - explicat in DEX

albumeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALBUMEÁLĂ, albumele, s. f. (Bot.) Floare-de-colț. – Cf. alb.

albumeală (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
albumeálă (-éli), s. f. – Plantă (Gnaphalium leontopodium). – Var. albumiță. Lat. albumen (Candrea-Dens., 40; DAR; cf. REW 328, unde lipsește rom.); cf. it. albume. Cuvîntul lat. este reprezentat numai de formele der., prima cu suf. -eală, și a doua cu suf. dim. -iță.

albumeală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALBUMEÁLĂ, albumele, s. f. (Bot.) Floare-de-colț. – Din lat. albumen + suf. -eală

albumeală (Dicționaru limbii românești, 1939)
albumeálă f., pl. elĭ. V. albumiță.

albumeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
albumeálă s. f., g.-d. art. albumélei; pl. albuméle

albumeală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
albumeală f. floare alb-gălbuie, numită și floarea reginei, se găsește pe muntele Caraiman(Gnaphalium leontopodium). [Lat. ALBUM, cu sufixul eală].

albumeală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALBUMEÁLĂ, albumele, s. f. (Bot.) Floare-de-colț. — Cf. alb.