alambicare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALAMBICÁRE, alambicări, s. f. Acțiunea de
a alambica și rezultatul ei. –
V. alambica.alambicare (Dicționar de neologisme, 1986)ALAMBICÁRE s.f. Acțiunea de a alambica și rezultatul ei. [<
alambica].
alambicare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALAMBICÁRE, alambicări, s. f. Acțiunea de
a alambica și rezultatul ei.
alambicare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alambicáre s. f.,
g.-d. art. alambicắrii; pl. alambicắrialambicare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALAMBICÁRE, alambicări, s. f. Acțiunea de
a alambica și rezultatul ei. —
V. alambica.