alambic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALAMBÍC, alambicuri, s. n. Aparat metalic pentru distilarea lichidelor. – Din
fr. alambic.alambic (Dicționar de neologisme, 1986)ALAMBÍC s.n. Aparat de distilare, folosit mai ales pentru fabricarea spirtului. [Pl.
-curi, (rar)
-ce. / < fr.
alambic, cf. ar.
alambik – vas pentru distilare].
alambic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)alambíc (alambícuri), s. n. – Aparat metalic pentru distilarea lichidelor.
Fr. alambic. Figurează deja la Cantemir,
limbic, din
it. lambicco, de unde
ngr. λαμπίϰος,
mr. lămbic, bg. lambik (DAR; Lokotsch 59). –
Der. alambica, vb. (a face prea subtil).
alambic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALAMBÍC s. n. aparat de distilare, pentru fabricarea spirtului. (< fr.
alambic)
alambic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALAMBÍC, alambicuri, s. n. Aparat metalic pentru distilare. –
Fr. alambic.alambic (Dicționaru limbii românești, 1939)*alambíc n., pl.
e și
urĭ (fr.
alambic, d. ar.
al-ambiq, care e vgr.
ámbix, ámbikos, alambic). Cazan acoperit de destilat apa și de făcut rachiŭ. (A fost introdus în chimie d. Arabu Abu-Kazis în sec. XIII).
Fig. A trece pin [!] alambic, a examina atent. – La Cant.
limbic (it.
lambicco).
alambic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alambíc s. n.,
pl. alambícurialambic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)alambic n. aparat pentru distilarea lichidelor.
alambic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALAMBÍC, alambicuri, s. n. Aparat metalic pentru distilarea lichidelor. — Din
fr. alambic.