alambica - explicat in DEX

alambica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALAMBICÁ, alambichez, vb. I. Tranz. A distila cu ajutorul alambicului. ♦ Fig. A face prea subtil, greu de înțeles, excesiv de rafinat, complicat. – Din fr. alambiquer.

alambica (Dicționar de neologisme, 1986)
ALAMBICÁ vb. I. tr. (Rar) 1. A distila cu alambicul. 2. (Fig.) A face prea subtil, greu de înțeles; a subtiliza. [< fr. alambiquer].

alambica (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALAMBICÁ vb. tr. 1. a distila cu alambicul. 2. (fig.) a complica inutil. (< fr. alambiquer)

alambica (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALAMBICÁ, alambichez, vb. I. Tranz. A distila cu ajutorul unui alambic. ♦ Fig. A face prea subtil, greu de înțeles, complicat. – Fr. alambiquer.

alambica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alambicá (a ~) vb., ind. prez. 3 alambicheáză

alambica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALAMBICÁ, alambichez, vb. I. Tranz. A distila cu ajutorul alambicului. ♦ Fig. A face prea subtil, greu de înțeles, excesiv de rafinat, complicat. — Din fr. alambiquer.