alamă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALÁMĂ, (
2, 3)
alămuri, s. f. 1. Aliaj de cupru și zinc, galben-auriu, maleabil, ductil, ușor de prelucrat, cu numeroase și variate întrebuințări în industrie.
2. (La
pl.) Obiecte de alamă (
1); alămărie
2.
3. (La
pl.) Instrumente muzicale de suflat din alamă (
1). –
Cf. it. lama „placă de metal”.