alalt (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)álált, adj. și
pron. – Celălalt. – Numeroase
var., datorită
comp. cu
cel sau
cest: ălalt, (a)cel(a)lalt, (a)celălalt, celalt, ălălalt, (a)cest(ă)lalt, (a)cestalalt și aceleași forme cu grupul final disimilat în -
nt. Lat. ille altĕr (DAR). În limba literară,
alalt este
arh. sau formă
mold., și este înlocuit constant prin
celalt (
f. cealaltă, pl. ceilalți, f. celelalte). Majoritatea
var. au o anume nuanță de vulgaritate.
alalt (Dicționaru limbii românești, 1939)álalt, pron.
al lalt, ca
cel lalt. V.
cel-lalt