alalie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALALÍE, alalii, s. f. (
Med.) Incapacitate de a vorbi sau de a pronunța unele sunete; logoplegie. – Din
fr. alalie.alalie (Dicționar de neologisme, 1986)ALALÍE s.f. (
Med.) Imposibilitate de a pronunța unele cuvinte sau sunete; afazie; logoplegie. [< fr.
alalie, cf. gr.
a – fără,
lalein – a vorbi].
alalie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALALÍE s. f. imposibilitate de a pronunța unele cuvinte sau sunete; logoplegie. (< fr.
alalie)
alalie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALALÍE, alalii, s. f. (
Med.) Incapacitate de a vorbi sau de a pronunța unele sunete; logoplegie. — Din
fr. alalie.