agărlâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGĂRLẤC, agărlâcuri, s. n. (
Înv.) Calabalâc. – Din
tc. ağırlık „greutate”.
agărlâc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AGĂRLẤC, agărlâcuri, s. n. (
Înv.) Bagaj (mult); calabalâc. –
Tc. ağırlık „greutate”.
agărlâc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agărlấc (
înv.)
s. n.,
pl. agărlấcuriagărlâc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGĂRLẤC, agărlâcuri, s. n. (
Înv.) Calabalâc. — Din
tc. ağırlık „greutate”.