afurisit - explicat in DEX

afurisit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AFURISÍT, -Ă, afurisiți, -te, s. m. și f., adj. (Om) rău, ticălos, blestemat. ♦ (Fam.) (Copil) ștrengar, poznaș. – V. afurisi.

afurisit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
afurisít adj. m., s. m., pl. afurisíți; adj. f., s. f. afurisítă, pl. afurisíte

afurisit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AFURISÍT, -Ă, afurisiți, -te, adj. Rău, ticălos, blestemat. ♦ (Fam.; adesea substantivat) Ștrengar, poznaș. – V. afurisi.

afurisit (Dicționaru limbii românești, 1939)
afurisít, -ă adj. Excomunicat. Blestemat: afurisită viață! Răŭ la suflet, îndrăcit: măi afurisitule! Adv. Mă doare afurisit. V. anatemă și proclet.

afurisit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
afurisit a. 1. blestemat; 2. fig. foarte rău, îndrăcit, fără omenie.

afurisit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AFURISÍT, -Ă, afurisiți, -te, s. m. și f. adj. (Om) rău, ticălos, blestemat. ♦ (Fam.) (Copil) ștrengar, poznaș. — V. afurisi.