agănău (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGĂNẮU s. n. (
Reg.) Un fel de horă jucată de bărbați; melodie după care se execută această horă. –
Et. nec.agănău (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AGĂNẮU s. n. (
Reg.) Un fel de horă jucată de bărbați și melodia după care se execută.
agănău (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)agănắu, s. m. – Dans țărănesc, în
Olt. Sb. agino „propriu unui
aga”, der
adj. de la
agi „agă, ofițer turc”.
agănău (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)agănău n. un fel de horă țărănească ce aduce cu
bătuta. [Origină necunoscută].