agrăi - explicat in DEX

agrăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AGRĂÍ, agrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A adresa cuiva vorba. – A³ + grăi (după germ. ansprechen, anreden).

agrăi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AGRĂÍ, agrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A adresa cuiva vorba. – Din a³ + grăi (după germ. ansprechen, anreden).

agrăi (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
agrăí, agrăiesc, vb. tranz. – 1. A interpela (pe cineva), a se adresa cuiva: „Președintele composesoratului îi agrăiește cu cuvintele Cinstiți boieri!” (Bârlea 1924: 462). – Din a- + grăi, cf. germ. reden – anreden / sprechen – ansprechen (DEX, DER).

agrăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
agrăí (a ~) (reg.) (a-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agrăiésc, imperf. 3 sg. agrăiá; conj. prez. 3 să agrăiáscă

agrăi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AGRĂÍ, agrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A adresa cuiva vorba. — A³ + grăi (după germ. ansprechen, anreden).