agora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGORÁ s. f. Piață publică în orașele Greciei antice, unde se aflau principalele instituții și unde se țineau adunările publice;
p. ext. adunare a poporului care se ținea în această piață. – Din
fr. agora.agora (Dicționar de neologisme, 1986)AGORÁ s.f. Piață publică în care se concentrau negoțul și toată viața civică a unui oraș din vechea Grecie (mai ales a orașului Atena); (
p. ext.) adunare populară ținută în această piață. [Pl.
-le. / < fr. , it., gr.
agora].
agora (Marele dicționar de neologisme, 2000)AGORÁ s. f. piață publică a orașelor grecești antice în care se concentrau viața civică și negoțul. (< fr., gr.
agora)
agora (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AGORÁ s. f. Piață publică în orașele Greciei antice;
p. ext. adunare a poporului care se ținea în această piață. –
Fr. agora (<
gr.).
agora (Dicționaru limbii românești, 1939)*agorá f. (vgr.
agorá). Pĭața publică (foru) la vechiĭ Grecĭ.
agora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agorá (piață publică în Antichitate) (
gr.)
s. f.agora (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGORÁ s. f. 1. Piață publică în orașele Greciei antice unde se aflau principalele instituții și unde se țineau adunările publice;
p. ext. adunare a poporului care se ținea în această piață.
2. (În forma
agoră) Spațiu public. [
Var.:
agóră (
pl. agore)
s. f.] — Din
fr. agora.