agriș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÁGRIȘ, agriși, s. m. Arbust cu ramuri spinoase, cu frunze lobate și cu fructe comestibile, care crește spontan în regiunile de munte. (
Ribes uva-crispa). – Din
magh. egres.agriș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ágriș (-și), s. m. – Arbust cu fructe comestibile. –
Var. (
Trans.)
agríșe, aghireáșe. Mag. egres (DAR; Gáldi,
Dict., 82), care îl derivă din
germ. med. agras (‹
v. fr. aigras ‹
lat. *acrus, cf. acru). De remarcat că *
acrus s-a contaminat probabil, din epoca
lat., cu
agrestis, și că de la „agrest” a ajuns să însemne „strugure verde”,
cf. it. agresto, sp. agraz. Din
it. cuvîntul a ajuns, cu sensul de „arbust cu fructe comestibile”, în
sl. agres, ceh. agrest, pol. agrest (Berneker 25). Accentul
rom. (
ágriș) arată că nu poate fi vorba de un etimon
sl., și că trebuie plecat de la
mag. Totuși,
var. dovedesc și existența unui prototip
sl., fără a părea probabilă o
der. directă din
lat. (
cf. REW 92, și Meillet,
s. v. ager). Tot din
it. provin
alb. grestë, sb. greš, ogrešta, (Miklosich,
Fremdw., 73),
rus. agrus, dar cu sensul de „strugure verde”. –
Der. agrișe, s. f. (fructul agrișului).
agriș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agríș / ágriș (a-griș) s. m., pl.
agríși / ágrișiagriș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ÁGRIȘ, agriși, s. m. Arbust cu ramuri spinoase și cu fructe comestibile. (
Ribes grossularia). –
Magh. egres.agriș (Dicționaru limbii românești, 1939)ágriș m. (d.
agrișă). Tufa care produce agrișe (
ribes grossularia). – În vest
agríș. V.
coacăz.agriș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)agriș m. arbust care produce
agrișe (Ribes grossularia). [Ung. EGRES].
agriș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Agriș m. afluent al Someșului, curge paralel cu Almașul.
agriș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGRÍȘ, agriși, s. m. Arbust cu ramuri spinoase, cu frunze lobate și cu fructe comestibile, care crește spontan în regiunile de munte
(Ribes uva-crispa). [
Acc. și:
ágriș] — Din
magh. egres.