agrișă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÁGRIȘĂ, agrișe, s. f. Fructul agrișului, în formă de boabă verzuie, roșie sau galbenă, cu gust dulce-acrișor și cu multe semințe. –
Agriș +
suf. -ă.agrișă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agríșă / ágrișă (a-gri-) s. f., g.-d. art.
agríșei / ágrișei; pl.
agríșe / ágrișeagrișă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ÁGRIȘĂ, agrișe, s. f. Fructul agrișului, în formă de boabă verzuie, roșie sau galbenă, cu gust acrișor. – Din
agriș.agrișă (Dicționaru limbii românești, 1939)ágrișă f., pl.
e (ung.
egres, d. nsl.
ágres [ceh.
agrešt, pol. rut.
ágrest] care vine d. it.
agresto, aguridă de lăuruscă, adică „acră”. Bern.). Fructu agrișuluĭ, o bobiță verzie, uneorĭ păroasă, mare cît o alună. – În vest
agríșă. V.
broboană.agrișă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)agrișă f. un fel de coacăză cu gust dulce acrișor.
agrișă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGRÍȘĂ, agrișe, s. f. Fructul agrișului, în formă de boabă verzuie, roșie sau galbenă, cu gust dulce-acrișor și cu multe semințe. [
Acc. și:
ágrișă] — Din
agriș.