agramatism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGRAMATÍSM s. n. Necunoaștere a scrierii și a vorbirii corecte; lipsă totală de învățătură;
p. ext. incultură, ignoranță. – Din
germ. Agrammatismus, fr. agrammatisme.agramatism (Dicționar de neologisme, 1986)AGRAMATÍSM s.n. (
Liv.) Necunoaștere a vorbirii și a scrierii corecte; (
p. ext.) incultură, ignoranță. [Cf. germ.
Agrammatismus, fr.
agrammatisme < gr.
a – fără,
gramma – literă].
agramatism (Marele dicționar de neologisme, 2000)AGRAMATÍSM s. n. 1. necunoaștere a vorbirii și a scrierii corecte; incultură, ignoranță. 2. pierdere a capacității de a exprima cuvintele. (< fr.
agrammatisme)
agramatism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agramatísm (a-gra-) s. n.agramatism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGRAMATÍSM s. n. 1. Necunoaștere a scrierii și a vorbirii corecte; lipsă totală de învățătură;
p. ext. incultură, ignoranță.
2. (
Med.) Incapacitate de exprimare gramaticală corectă. — Din
germ. Agrammatismus, fr. agrammatisme.