agrafă - explicat in DEX

agrafă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AGRÁFĂ, agrafe, s. f. 1. Nume dat unor obiecte care servesc să prindă sau să fixeze o haină, părul etc. ♦ Piesă de metal cu care se leagă blocurile de piatră, se fixează zidăria etc. 2. (Med.) Mică piesă metalică cu care se prind și se mențin unite buzele unei plăgi până la cicatrizare; copcă. 3. Ornament în formă de consolă la capătul unui arc. – Din fr. agrafe.

agrafă (Dicționar de neologisme, 1986)
AGRÁFĂ s.f. 1. Piesă mică de tablă sau de sârmă folosită pentru fixare, pentru prindere; (spec.) obiect cu care se prinde sau se fixează o haină, părul, o incizie, o hârtie etc. 2. (Arhit.) Ornament în formă de consolă în capătul unui arc. [< fr. agrafe, cf. germ. Agraffe].

agrafă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AGRÁFĂ s. f. 1. piesă mică de tablă, de sârmă pentru fixare; obiect cu care se prinde o haină, părul, o incizie etc. 2. piesă de solidarizare a armăturilor la betonul armat. 3. (arhit.) ornament în formă de consolă în capătul unui arc. (< fr. agrafe, germ. Agraffe)

agrafă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AGRÁFĂ, agrafe, s. f. Nume dat unor obiecte care servesc să prindă sau să fixeze o haină, părul, o incizie, hârtia etc. – Fr. agrafe.

agrafă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*agráfă f., pl. e (fr. agrafe). Cîrligel de încheĭat orĭ de prins haĭna (copcă, sponcă, spilcă, fibulă).

agrafă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
agráfă (a-gra-) s. f., g.-d. art. agráfei; pl. agráfe

agrafă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
agrafă f. copcă, cataramă.

agrafă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AGRÁFĂ, agrafe, s. f. 1. Nume dat unor obiecte care servesc să prindă sau să fixeze o haină, părul, hârtii etc. ♦ Piesă de metal cu care se leagă blocurile de piatră, se fixează zidăria etc. 2. Mică piesă metalică cu care se prind și se mențin unite buzele unei plăgi până la cicatrizare; copcă¹ (3). 3. Ornament în formă de consolă la capătul unui arc. — Din fr. agrafe.