agonizant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGONIZÁNT, -Ă, agonizanți, -te, adj. Care agonizează; muribund. – Din
fr. agonisant.agonizant (Dicționar de neologisme, 1986)AGONIZÁNT, -Ă adj. Care agonizează; muribund. [Cf. fr.
agonisant].
agonizant (Marele dicționar de neologisme, 2000)AGONIZÁNT, -Ă adj. care agonizează; muribund. (< fr.
agonisant)
agonizant (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AGONIZÁNT, -Ă, agonizanți, -te, adj. Care agonizează; muribund. –
Fr. agonisant.agonizant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agonizánt adj. m.,
pl. agonizánți; f. agonizántă, pl. agonizánteagonizant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGONIZÁNT, -Ă, agonizanți, -te, adj. Care agonizează; muribund. — Din
fr. agonisant.