agonisită - explicat in DEX

agonisită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AGONISÍTĂ s. f. (Pop.) Agoniseală. – V. agonisi.

agonisită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)
AGONISÍTĂ, agonisite, s. f. (Pop.) Agoniseală. – V. agonisi.

agonisită (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AGONISÍTĂ s. f. Agoniseală. – V. agonisi.

agonisită (Dicționaru limbii românești, 1939)
agonisită f., pl. e (d. agonisesc). Est. Agoniseală, avere agonisită.

agonisită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
agonisítă (pop.) s. f., g.-d. art. agonisítei; pl. agonisíte

agonisită (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
agonisită f. agoniseală.

agonisită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AGONISÍTĂ, agonisite s. f. (Pop.) Agoniseală. – V. agonisi.