agnozie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGNOZÍE s. f. Pierdere sau tulburare a funcțiilor intelectuale de recunoaștere a celor văzute, auzite, pipăite. – Din
fr. agnosie.agnozie (Dicționar de neologisme, 1986)AGNOZÍE s.f.
1. (
Med.) Tulburare manifestată prin pierderea capacității de a recunoaște obiectele, persoanele etc.
2. (
În filozofia lui Socrate) Mărturisire a neștiinței conștiente. [Gen.
-iei. / < fr.
agnosie, cf. gr.
a – fără,
gnosis – cunoaștere].
agnozie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agnozíe (ag-no- / a-gno-) s. f., g.-d.
agnozíi, art.
agnozíeiagnozie (Marele dicționar de neologisme, 2000)AGNOZÍE s. f. 1. (la Socrate) mărturisire a neștiinței. 2. tulburare manifestată prin pierderea capacității de a recunoaște obiectele, persoanele etc. (< fr.
agnosie)
agnozie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGNOZÍE s. f. Pierdere sau tulburare a funcțiunilor intelectuale de recunoaștere a celor văzute, auzite, pipăite. -— Din
fr. agnosie.