agnosticism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGNOSTICÍSM s. n. Concepție filozofică idealistă care neagă, parțial sau total, posibilitatea cunoașterii obiective a lumii, a esenței fenomenelor. – Din
fr. agnosticisme.agnosticism (Dicționar de neologisme, 1986)AGNOSTICÍSM s.n. Concepție filozofică care neagă posibilitatea cunoașterii esenței realității, a reflectării ei veridice în conștiința oamenilor. [Cf. fr.
agnosticisme, it.
agnosticismo < gr.
a – fără,
gnostos – cognoscibil].
agnosticism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agnosticísm (ag-nos- / a-gnos-) s. n.
agnosticism (Marele dicționar de neologisme, 2000)AGNOSTICÍSM s. n. concepție gnoseologică care neagă posibilitatea cunoașterii obiective a lumii, a esenței fenomenelor. (< fr.
agnosticisme)
agnosticism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)AGNOSTICÍSM (‹
fr.,
engl.)
s. n. 1. Doctrină care declară absolutul inaccesibil spiritului uman sau care consideră orice metafizică drept inutilă (D. Hume, I. Kant, adepții pozitivismului ș.a.). Termenul a fost creat de Th. Huxley în 1869.
2. A. religios = atitudine modernă, cu rădăcini în filozofia greacă în special, negînd capacitatea umană de a descrie divinitatea (de
ex. Einstein, religios în felul său, a fost considerat de unii teologi drept un agnostic).
agnosticism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AGNOSTICÍSM s. n. Doctrină filozofică idealistă care susține că lumea obiectivă nu poate fi cunoscută, că rațiunea omenească este limitată și că dincolo de limitele senzațiilor omul nu poate să cunoască nimic. –
Engl. agnosticism (
fr. agnosticisme).
agnosticism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)agnosticism n. doctrină filozofică care declară că absolutul e inaccesibil spiritului omenesc.
agnosticism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGNOSTICÍSM s. n. (Fil.) Punct de vedere potrivit căruia gândirea umană este incapabilă să ofere suficiente argumente raționale pentru a justifica existența sau neexistența lui Dumnezeu. — Din
fr. agnosticisme.