agnostic - explicat in DEX

agnostic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AGNÓSTIC, -Ă, agnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține agnosticismului, privitor la agnosticism. 2. S. m. și f. Adept al agnosticismului. – Din fr. agnostique.

agnostic (Dicționar de neologisme, 1986)
AGNÓSTIC, -Ă adj. Referitor la agnosticism. // s.m. și f. Adept al agnosticismului. [Cf. fr. agnostique, it. agnostico].

agnostic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
agnóstic (ag-nos- / a-gnos-) adj. m., s. m., pl. agnóstici; adj. f., s. f. agnóstică, pl. agnóstice

agnostic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AGNÓSTIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al agnosticismului. (< fr. agnostique)

agnostic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AGNÓSTIC, -Ă, agnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține agnosticismului, privitor la agnosticism. 2. S. m. și f. Adept al agnosticismului. – Fr. agnostique (< gr.).

agnostic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AGNÓSTIC, -Ă, agnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține agnosticismului, privitor la agnosticism. 2. S. m. și f. Adept al agnosticismului. — Din fr. agnostique.