aglică - explicat in DEX

aglică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AGLÍCĂ, aglice, s. f. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunze penate, cu flori albe sau rozalbe, parfumate, dispuse în inflorescențe. (Filipendula vulgaris). – Din bg. aglika, scr. jaglika.

aglică (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
aglícă (-ci), s. f. – Plantă erbacee din familia rozaceelor. Mr. angulice, megl. glicica. Bg. aglika (Skok, R. Études slaves, III, 62), cf. sb. jaglika (Cihac; DAR), alb. aguljice. Este posibil ca toate aceste cuvinte să provină din tc. aklik „albeață, albeală”. Cf. Popescu-Ciocănel 6.

aglică (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AGLÍCĂ, aglice, s. f. Plantă cu inflorescența compusă din flori albe sau rozalbe, parfumate. (Spiraea filipendula). – Bg. aglika (sb. jaglika).

aglică (Dicționaru limbii românești, 1939)
aglícă și (Gorj) oglică f., pl. ĭ (bg. aglika, sîrb. jaglika, aglică. Cp. și vgr. aglis, cățel de usturoĭ. V. Bern. 1,443). O plantă erbacee rozacee cu florĭ albe sau roșiatice odorante așezate în corimbĭ și cu fructe capsulare (spiraea filipéndula sau filipendula hexapétala). Rădăcinile eĭ tuberculoase proaspete miroase a florĭ de portocale, conțin amidon și tanin, și de aceĭa-s alimentare și astringente. – Se numește și teișor.

aglică (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
aglícă, -i, s.f. – (bot.) Plantă erbacee; ciuboțica cucului, țâța vacii (Primula elatior Hill). Termen atestat în Vad (Borza 1968: 137). – Din tc. aklik „albeață„, cf. bg. aglika, srb. jaglika (DER).

aglică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aglícă (a-gli-) s. f., g.-d. art. aglícei; pl. aglíce

aglică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aglică f. plantă cu flori albe și cu miros plăcut de portocale, numită în Mold. teișor (Spiraea filipendula). [Serb. IAGLIKA].

aglică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AGLÍCĂ, aglice, s. f. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunze penate, cu flori albe sau rozalbe, parfumate, dispuse în inflorescențe (Filipendula vulgaris). — Din bg. aglika, sb. jaglika.