agitator - explicat in DEX

agitator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AGITATÓR, -OÁRE, agitatori, -oare, s. m. și f., s. n. I. S. m. și f. Persoană care face agitație (politică) în vederea unei acțiuni. ♦ Mijloc prin care se realizează agitația (3). II. S. n. 1. (Chim.) Dispozitiv sau aparat care servește la amestecarea substanțelor solide sau fluide în vederea omogenizării lor. 2. Organ de mașină montat în rezervoarele mașinilor de stropit, de prăfuit, de împrăștiat îngrășăminte, de semănat etc. – Din fr. agitateur, (I) și rus. aghitator.

agitator (Dicționar de neologisme, 1986)
AGITATÓR s.n. 1. Dispozitiv mecanic servind la amestecarea lichidelor sau la activarea transmiterii de căldură. 2. Dispozitiv servind la punerea în mișcare a granulelor unui material pentru a ieși mai ușor printr-un orificiu. [Cf. fr. agitateur].

agitator (Dicționar de neologisme, 1986)
AGITATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care îndeplinește sarcini de agitație politică, de lămurire, de mobilizare a maselor. ♦ Organ, mijloc de agitație. [< agita + -tor].

agitator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AGITATÓR, -OÁRE s. n. 1. dispozitiv mecanic servind la amestecarea lichidelor, la activarea transmiterii de căldură. 2. dispozitiv servind la punerea în mișcare a granulelor unui material. (< fr. agitateur)

agitator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AGITATÓR¹, agitatoare, s. n. 1. Dispozitiv sau aparat care servește la amestecarea mai multor lichide, a unor lichide cu solide etc. 2. Dispozitiv care servește la punerea în mișcare a granulelor unui material, pentru a ușura ieșirea lor printr-un orificiu. – Fr. agitateur.

agitator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AGITATÓR², -OÁRE, agitatori, -oare, s. m. și f. Persoană care duce muncă de agitație politică, de lămurire, convingere și mobilizare a maselor în vederea unei acțiuni. ♦ Mijloc prin care se realizează agitația. – Fr. agitateur (lat. lit. agitator, -oris).

agitator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*agitatór, oáre adj. (lat. agitator). Care agită: agitator al plebiĭ. V. demagog.

agitator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
agitatór¹ (persoană) s. m., pl. agitatóri

agitator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
agitatór² (dispozitiv) s. n., pl. agitatoáre

agitator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
agitator m. cel ce caută a răscula poporul în contra legilor.