agitatoric - explicat in DEX

agitatoric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AGITATÓRIC, -Ă, agitatorici, -ce, adj. Care servește sau se referă la agitație (3). – Agitator + suf. -ic (după rus. agitatorskii, germ. agitatorisch).

agitatoric (Dicționar de neologisme, 1986)
AGITATÓRIC, -Ă adj. De agitație. [Cf. germ. agitatorisch].

agitatoric (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AGITATÓRIC, -Ă adj. de agitație. (< germ. agitatorisch)

agitatoric (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AGITATÓRIC, -Ă, agitatorici, -ce, adj. Care servește sau se referă la agitație¹. – Din agitator² + suf. -ic.

agitatoric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
agitatóric adj. m., pl. agitatórici; f. agitatórică, pl. agitatórice

agitatoric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AGITATÓRIC, -Ă, agitatorici, -ce, adj. Care servește sau se referă la agita­ție (3). — Agitator + suf. -ic (după rus. agitatorskii, germ. agitatorisch).