aglică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGLÍCĂ, aglice, s. f. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunze penate, cu flori albe sau rozalbe, parfumate, dispuse în inflorescențe. (
Filipendula vulgaris). – Din
bg. aglika, scr. jaglika.aglică (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)aglícă (-ci), s. f. – Plantă erbacee din familia rozaceelor.
Mr. angulice, megl. glicica. Bg. aglika (Skok, R.
Études slaves, III, 62),
cf. sb. jaglika (Cihac; DAR),
alb. aguljice. Este posibil ca toate aceste cuvinte să provină din
tc. aklik „albeață, albeală”.
Cf. Popescu-Ciocănel 6.
aglică (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AGLÍCĂ, aglice, s. f. Plantă cu inflorescența compusă din flori albe sau rozalbe, parfumate. (
Spiraea filipendula). –
Bg. aglika (
sb. jaglika).
aglică (Dicționaru limbii românești, 1939)aglícă și (Gorj)
oglică f., pl.
ĭ (bg.
aglika, sîrb.
jaglika, aglică. Cp. și vgr.
aglis, cățel de usturoĭ. V. Bern. 1,443). O plantă erbacee rozacee cu florĭ albe sau roșiatice odorante așezate în corimbĭ și cu fructe capsulare (
spiraea filipéndula sau
filipendula hexapétala). Rădăcinile eĭ tuberculoase proaspete miroase a florĭ de portocale, conțin amidon și tanin, și de aceĭa-s alimentare și astringente. – Se numește și
teișor.aglică (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)aglícă, -i, s.f. – (bot.) Plantă erbacee; ciuboțica cucului, țâța vacii (Primula elatior Hill). Termen atestat în Vad (Borza 1968: 137). – Din tc. aklik „albeață„, cf. bg. aglika, srb. jaglika (DER).
aglică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aglícă (a-gli-) s. f.,
g.-d. art. aglícei; pl. aglíceaglică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aglică f. plantă cu flori albe și cu miros plăcut de portocale, numită în Mold.
teișor (Spiraea filipendula). [Serb. IAGLIKA].
aglică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGLÍCĂ, aglice, s. f. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunze penate, cu flori albe sau rozalbe, parfumate, dispuse în inflorescențe
(Filipendula vulgaris). — Din
bg. aglika, sb. jaglika.