agheasmă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGHEÁSMĂ s. f. (În religia creștină) Apă sfințită. ♦ (Glumeț) Rachiu. [
Var.:
aiásmă s. f.] – Din
sl. agiazma.agheasmă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)agheasmă s. f. sg. 1. băutură spirtoasă
2. otravă
agheasmă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AGHEÁSMĂ s. f. Apă sfințită după ritualul bisericesc. ♦ (Glumeț) Rachiu. [
Var.:
aiásmă s. f.] – Slav (
v. sl. agiazma <
gr.).
agheasmă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agheásmă s. f.,
g.-d. art. aghésmeiagheasmă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGHEASMĂ s. f. (în religia creștină)
1. Apă sfințită. ◊
Agheasma mare = slujba pentru sfințirea apei la Bobotează.
Agheasma mică = slujba săvârșită de mai multe ori pe an, în diferite locuri.
2. Slujbă religioasă pentru sfințirea apei. [Var.:
aiásmă s. f.] — Din
sl. agiazma.