agățător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGĂȚĂTÓR, -OÁRE, agățători, -oare, adj. s. f. I. Adj. Care (se) agață.
Plante agățătoare. II. 1. s. f. Șiret sau lănțișor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui; atârnătoare.
2. (La
pl.) Grup de păsări având la fiecare picior câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, care le permit să se agațe cu ușurință de copaci. [
Var.:
acățătór, -oáre adj.] –
Agăța +
suf. -ător.