agăța (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGĂȚÁ, agắț, vb. I.
1. Tranz. A atârna, a suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc.; a spânzura. ♦ A prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe. ♦
Refl. (Despre țesături) A se rupe, prinzându-se într-un obiect ascuțit. ◊ (
Fam.) A acosta o persoană (de sex opus).
2. Refl. A se apuca, a se prinde de ceva sau de cineva;
fig. a se crampona. [
Var.:
acățá vb. I] –
Lat. *accaptiare (<
captiare „a prinde”).