agățător - explicat in DEX

agățător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AGĂȚĂTÓR, -OÁRE, agățători, -oare, adj. s. f. I. Adj. Care (se) agață. Plante agățătoare. II. 1. s. f. Șiret sau lănțișor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui; atârnătoare. 2. (La pl.) Grup de păsări având la fiecare picior câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, care le permit să se agațe cu ușurință de copaci. [Var.: acățătór, -oáre adj.] – Agăța + suf. -ător.

agățător (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AGĂȚĂTÓR, -OÁRE, agățători, -oare, adj. Care se agață. Plante agățătoare. ♦ (Substantivat, f.; la pl.) Ordin de păsări având la fiecare picior câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, ceea ce le permite să se agațe cu ușurință de copaci; (și la sg.) pasăre care face parte din acest ordin. [Var.: acățătór, -oáre adj.] – Din agăța + suf. -(ă)tor.

agățător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AGĂȚĂTÓR, -OÁRE, agățători, -oare, adj. I. Adj. Care (se) agață. Plante agățătoare. [Var.: acățătór, -oáre adj.] – Agăța + suf. -ător.

agățător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
agățătór adj. m., pl. agățătóri; f. sg. și pl. agățătoáre

agățător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AGĂȚĂTÓR, -OÁRE, agățători, -oare, adj., s. f. I. Adj. Care (se) agață. Plante agățătoare. II. 1. S. f. Șiret sau lănțișor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui; atârnătoare. 2. (La pl.) Grup de păsări având la flecare picior câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, care le permit să se agațe cu ușurință de copaci (și la sg., f.); pasăre care face parte din acest grup. [Var.: acățătór, -oáre adj.] — Agăța + suf. -ător.