afundiș - explicat in DEX

afundiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AFUNDÍȘ, afundișuri, s. n. (Rar) Adâncime (2). – Afund + suf. -iș.

afundiș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AFUNDÍȘ, afundișuri, s. n. (Rar) Adâncime. – Din afund² + suf. -iș.

afundiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
afundíș (rar) s. n., pl. afundíșuri

afundiș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
afundiș n. loc foarte depărtat: în afundișul codrilor.

afundiș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AFUNDÍȘ, afundișuri, s. n. (Rar) Adâncime (2). — Afund + suf. -iș.