aflicțiune - explicat in DEX

aflicțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AFLICȚIÚNE, aflicțiuni, s. f. 1. Durere mare. 2. Pedeapsă directă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. affliction.

aflicțiune (Dicționar de neologisme, 1986)
AFLICȚIÚNE s.f. 1. Durere mare. 2. Pedeapsă directă. [Pron. -ți-u-. / < fr. affliction, cf. lat. affligere – a doborî].

aflicțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AFLICȚIÚNE s. f. 1. durere mare. 2. pedeapsă directă. (< fr. affliction, lat. afflictio)

aflicțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*aflicțiúne f. (lat. afflíctio, -ónis, d. affligere, a izbi. V. con-flict. Mare întristare, măhnire [!].

aflicțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aflicțiúne (a-flic-ți-u-) s. f., g.-d. art. aflicțiúnii; pl. aflicțiúni

aflicțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AFLICȚIÚNE, aflicțiuni, s. f. 1. Durere mare. 2. Pedeapsă directă. [Pr.: -ți-u-] — Din fr. affliction.