aflare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) AFLÁRE s. f. Acțiunea de a (se) afla și rezultatul ei. – V. afla.
aflare(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) AFLÁRE s. f. Acțiunea de a (se) afla și rezultatul ei.
aflare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) afláre(a-fla-) s. f., g.-d. art. aflắrii
aflare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) AFLÁRE s. f. Acțiunea de a (se) afla și rezultatul ei. — V. afla.