aflictiv - explicat in DEX

aflictiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AFLICTÍV, -Ă, aflictivi, -e, adj. (Jur.; despre pedepse) Care lovește direct pe criminal (pe corp, în viață etc.) – Din fr. afflictif.

aflictiv (Dicționar de neologisme, 1986)
AFLICTÍV, -Ă adj. (Jur.; despre pedepse) Care lovește direct pe cel care o suferă. [< fr. afflictif].

aflictiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AFLICTÍV, -Ă adj. (despre pedepse) care lovește direct pe cel care suferă. (< fr. afflictif)

aflictiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*aflictív, -ă adj. (d. lat. afflictus, izbit, cu sufixu -iv). Se zice despre pedepsele care lovesc corpu, ca moartea, munca silnică, detențiunea și recluziunea: pedepsele infamante nu-s tot-de-a-una aflictive.

aflictiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aflictív (a-flic-) adj. m., pl. aflictívi; f. aflictívă, pl. aflictíve

aflictiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aflictiv a. care lovește direct în o persoană: pedeapsă aflictivă. In materie penală, pedepsele sunt aflictive și infamante; cele dintâi sunt: moartea, munca silnică, detențiunea și recluziunea; ele privează pe condamnat de drepturile sale civile și politice.

aflictiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AFLICTÍV, -Ă, aflictivi, -e, adj. (Jur.; despre pedepse) Care lovește direct pe criminal (pe corp, în viață etc). — Din fr. afflictif.