advecție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADVÉCȚIE, advecții, s. f. (
Livr.) Mișcare a aerului atmosferic în direcție orizontală sau aproape orizontală. – Din
fr. advection.advecție (Dicționar de neologisme, 1986)ADVÉCȚIE s.f. Mișcare de aer cu direcție orizontală. [Gen.
-iei. / < fr.
advection, cf. lat.
advectio].
advecție (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADVÉCȚIE s. f. (met.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal. (< fr.
advection, lat.
advectio)
advecție (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADVÉCȚIE s. f. Mișcare (orizontală) a aerului atmosferic.
advecție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADVÉCȚIE, advecții, s. f. Mișcare a aerului dintr-o zonă în direcție orizontală sau aproape orizontală. – Din
fr. advection.advecție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)advécție (-ți-e) s. f.,
art. advécția (-ți-a), g.-d. art. advécției; pl. advécții, art. advécțiile (-ți-i-)