advar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)advár (-re), s. n. – Amuletă, talisman. –
Var. agvar(ă), avgar. De la numele
Abgaro, al regelui din Edesa. După o legendă apocrifă, odinioară populară în România, acesta s-a însănătoșit grație unei scrisori primite de la Iisus Cristos, a cărei copie o purta cu sine, ca amuletă.
Cf. Bogrea,
Anuarul Institutului de Istorie Națională din Cluj, I, 318-26, și II, 362-3; Tagliavini,
Arch. Rom., XII, 189.
advar (Dicționaru limbii românești, 1939)advár, V.
avgar.