adunătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADUNĂTÚRĂ, adunături, s. f. 1. Grup format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate; grămadă nesistematizată.
2. (
Peior.) Grămadă de oameni adunați din întâmplare, gloată, strânsură. –
Aduna +
suf. -ătură.