adunător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADUNĂTÓR, -OÁRE, adunători, -oare, adj.,
s. m. și
f.,
s. n. 1. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care adună;
p. ext. strângător, econom.
2. S. n. Mașină pentru recoltarea cerealelor și a fânului. –
Aduna +
suf. -ător.