adulterin - explicat in DEX

adulterin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADULTERÍN, -Ă, adulterini, -e, adj. (Adesea substantivat) Născut dintr-un adulter. – Din fr. adultérin, lat. adulterinus.

adulterin (Dicționar de neologisme, 1986)
ADULTERÍN, -Ă adj. Născut dintr-un adulter. [< lat. adulterinus, cf. fr. adultérin].

adulterin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ADULTERÍN, -Ă adj. 1. (despre copii) născut dintr-un adulter. 2. (bot.; despre organe) fals. (< fr. adultérin, lat. adulterinus)

adulterin (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADULTERÍN, -Ă, adulterini, -e, adj. (Adesea substantivat) Născut dintr-un adulter. – Fr. adultérin (lat. lit. adulterinus).

adulterin (Dicționaru limbii românești, 1939)
*adulterín, -ă adj. și s. (lat. adulterinus). Născut din adulterĭu.

adulterin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
adulterín (născut din adulter) adj. m., pl. adulteríni; f. adulterínă, pl. adulteríne

adulterin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADULTERÍN, -Ă, adulterini, -e, adj. (Adesea substantivat) Născut dintr-un adulter. — Din fr. adultérin, lat. adulterinus.