adulterare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADULTERÁRE, adulterări, s. f. (
Livr.) Falsificare, denaturare. – După
fr. adultération, engl. adulteration.adulterare (Dicționar de neologisme, 1986)ADULTERÁRE s.f. Acțiunea de a adultera și rezultatul ei. [<
adultera].
adulterare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADULTERÁRE, adulterări, s. f. (
Livr.) Falsificare, denaturare. — După
fr. adultération, engl. adulteration.