aducător - explicat in DEX

aducător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADUCĂTÓR, -OÁRE, aducători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, lucru etc.) care aduce. – Aduce + suf. -ător.

aducător (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADUCĂTÓR, -OÁRE, aducători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care aduce. – Din aduce + suf. -(ă)tor.

aducător (Dicționaru limbii românești, 1939)
aducătór, -oáre adj. și s. Care aduce: aducătoru uneĭ scrisorĭ.

aducător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aducătór adj. m., pl. aducătóri; f. sg. și pl. aducătoáre

aducător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aducător a. și m. care aduce; aducător aminte, care pune iar în minte, comemorativ.

aducător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADUCĂTÓR, -OÁRE, aducători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, lucru etc.) care aduce. — Aduce + suf. -ător.